Enter Silverlight - partea a doua

Am spus mai devreme ca ma voi intoarce cu mai multe detalii legate de limbajul XAML folosit pentru definirea interfetei cu utilizatorul. Si iata ca m-am intors. Sa vedem...

Limbajul XAML (sau Extensible Application Markup Language) este un limbaj declarativ bazat pe regulile XML. Din punct de vedere al sintaxei, regulile sunt destul de putine si foarte clare. In primul rand, trebuie ca tot continutul fisierului XAML sa fie inclus intr-un nod radacina de tipul Canvas.

Dupa cum stim, standardele XML permit introducerea de date in noduri ca atribute, sau sub forma de continut. Un feature foarte util prezent in limbajul XAML este sintaxa elementelor proprietate, care permite acordarea de valori complexe proprietatilor. Cum ar fi, de exemplu, definirea unui fundal ca un gradient dat prin culorile in anumite puncte "ancora". Sintaxa de baza presupun adaugarea in interiorul nodului obiect, a unuia sau a mai multor noduri de forma NumeObiect.NumeProprietate, iar in interiorul acestora, a unor noduri ValoareProprietate.

Aceasta sintaxa are atat avantajul de a permite definirea unor proprietati practic oricat de complexe, cat si acela al faptului ca lasa loc pentru continutul propriu-zis al obiectului parinte. Astfel, definirea proprietatilor poate fi interpretata ca un header, dupa care se poate adauga continutul.

Un alt tip de proprietate implementat in XAML este cel al proprietatilor atasate, adica al unor proprietati pe care elementul respectiv nu le detine in mod nativ, dar daca ii sunt atasate le poate interpreta prin referire la proprietatile elementului parinte. Spre exemplu proprietatile Top si Left (distanta fata de marginea de sus, respectiv din stanga a containerului), sunt dependente de contextul in care se afla elementul respectiv.

O ultima nota asupra sintaxei XAML va face referire la tratarea evenimentelor. Acestea sunt definite in XAML in mod foarte asemanator cu HTML. Asocierea dintre lansarea unui eveniment si metoda ce il trateaza se face prin adaugarea la elementul vizat a unei proprietati de forma NumeEveniment="FunctieHandler()".

Acestea fiind zise, voi incheia aici partea a doua a seriei Silverlight, urmand sa revin data viitoare cu o serie de probleme cunoscute ale versiunii curente de Silverlight si cele mai uzuale solutii de work-around.

Catalina